Carte: Pe Nistru, spre izvoare - autor Alecu Reniță

Nu spun o noutate: o carte este și ea un fel de cetate; cel puţin la fel de puternică, de durabilă. Probabil, pentru unii pare de necrezut, hârtia tipărită are însă această fabuloasă îndărătnicie: nu se lasă cucerită de nimeni și niciodată.

O carte dedicată Nistrului – el însuși măreţ zid de apărare – nu poate fi decât o „fortificaţie” specială, mai ales când „pârcălabul” ei este pilduitorul patriot basarabean Alecu Reniţă. Colecţia Verde a României pitorești se îmbogăţește, astfel, în chip magistral. După „O croazieră pe Dunăre în siajul istoriei”, de Niculae Petrescu, iată acum – bucurie fără margini – „Pe Nistru, spre izvoare”, de Alecu Reniţă. Este o carte cu totul aparte, cu o abordare întru totul inedită, trăită și scrisă de un admirabil condeier, neînfricat atlet al românismului adevărat, ca să folosim vorba veacurilor bătrâne doldora de temeinicii și vrednicii. Este un Nistru încărcat de istorie și statornicie, de dramele și luptele fraţilor înstrăinaţi prin forţă; un Nistru răvășitor, plin de revoltă, dar și de frumuseţi și neclintite speranţe, un fluviu al credinţei și rezistenţei românești, când vijelios, impozant, când subteran, misterios, ce-și croiește în fiinţa, în simţirea autorului o albie care suie până la cer. Toate gândurile și toate apele duc la Cer… E un veritabil testament plămădit dintr-un lirism încântător, impregnat de rafinament, dar și dintr-o nezdruncinată fermitate. Subtile ecouri de cutremurătoare sensibilitate și gravitate ne îndreaptă spre Alecu Russo – basarabean și el! -, spre Bălcescu, ca să nu mai vorbim de Eminescu, de fapt spre marii întemeietori ai românismului. Fiindcă această „Doină a Nistrului”, în sens eminescian, este de fapt o mistuitoare „Cântare a României”, a unei Românii aflate în mare pericol de a-și pierde identitatea, pământurile, universul specific, drepturile firești. O Românie care are nevoie de forţa și profunzimea unor conștiinţe naţionale și patroţi precum Alecu Reniţă spre a fi reîntemeiată în spiritul ei adevărat.

Cu o încordare și inspiraţie copleșitoare, Alecu Reniţă, unul dintre impresionanţii apărători ai unităţii neamului, reînvie în chip magnific hotarul încă sângerând al matricei, al spaţiului românesc. Mai mult, scria pentru totdeauna marele savant Simion Mehedinţi (1868-1962): „Începând din Pocuţia (colţul dintre Prut și Ceremuș) și până la gura Nistrului, marginea de răsărit a Moldovei a fost hotarul răsăritean al Europei (cum fusese și în antichitate)”.

Ca pe o ofrandă a existenţei și misiei sale pământene, Alecu Reniţă, prin zbuciumul și crezul său eroic, aduce Nistrul Acasă. Cu imensele și nenumăratele lui jertfe, trăiri, răni, drame și lumini. Primiţi și pătrundeţi-vă întreaga fiinţă cu acest Iordan al nostru, al românilor!