Carte 27 de pași. Zece ani mai târziu - autor Tiberiu Ușeriu

Ediție nouă, revizuită și adaugită. Contine o prefață lămuritoare despre cum s-a scris cartea, o selectie inedita de fotografii color, plus cinci capitole proaspete care descriu cele mai semnificative evenimente din ultimii ani. Zero impuscaturi. Nicio evadare.

In acest volum extins, Tibi Useriu reia temele sale obsesive legate de spatiile vaste, de libertate si traume din copilarie si ne povesteste cum arata viata unui alergator de anduranta la Cercul Polar dupa ce si-a parcat echipamentul si sania in sopronul Asociatiei Tasuleasa Social. Printre acestea amintim aventurile de la Yukon, o cursa la poalele muntelui Everest, rolul jucat in crearea potecii Via Transilvanica alaturi de fratele sau Alin Useriu, alergarea de 1.400 de kilometri alaturi de prieteni, spaima de a creste un copil si cum e sa visezi aproape saptamanal ca te afli intr-o inchisoare de maxima securitate. Iar peste toate, atunci cand nici macar Tibi nu mai credea, ni se descrie intoarcerea surprinzatoare la 6633 Adventure Series in martie 2025.

De-a lungul anilor, multi oameni mi-au cerut o continuare a cartii 27 de pasi. Dar ce poti sa mai scrii cand ai spus deja totul? Viata mea, chiar daca pare sa inchida in sine mai multe vieti, este una singura, aceeasi. Iar povestea contine cam tot ce merita stiut. Am ales, asadar, o solutie de compromis. Am decis sa adaug o prefata si cateva capitole noi in care sa relatez cele mai semnificative fapte traite in ultimii ani. S-au intamplat miracole mici si mari care ar putea fi interesante si pentru altii, nu doar pentru mine. Unele sunt lectii utile de viata, altele lectii de smerenie, un melanj de mici victorii cu ratari monumentale, alternand cu perioade linistite in care nu se intampla ceva memorabil. Doar viata, care trece si ea, la fel ca timpul. Intre timp, am devenit subiect de film, era sa inghet in pustiu la capatul lumii, era sa mor intr-un sant nu departe de casa, invat sa cresc un copil, lucrez in continuare la maturizarea copilului din mine si, recunosc, uneori inca lupt sa ma impac cu un trecut tumultuos, care se tine scai de mine. - Tibi Useriu

Câteva cuvinte despre prima carte, scrise de Tibi:

“N-aș fi avut niciodată curajul să scriu despre mine chiar dacă am făcut pace cu acel Tibi din trecut. Până la urmă, totuși, iată ce a ieșit. Din partea mea este un act de asumare completă și sper din toată inima să fie un exemplu de așa nu și, în același timp, de așa da, mai ales pentru cei mai tineri dintre noi care se pot lăsa duși de val unde nu trebuie. Asta îmi doresc și nimic mai mult. Până la urmă acesta este motivul pentru care am așternut pe hârtie acele bucăţi din viaţa mea, să poată fi un exemplu negativ și, în același timp, pozitiv.

La Tășuleasa Social am învăţat că viaţa poate fi altfel, presărată de oameni frumoși, generoși, voluntari, sufletiști, oameni care au grijă unul de altul, oameni care nu ezită să ia o sapă în mâini și să planteze o pădure acolo unde alţii cu sufletul negru au luat fără să lase ceva în loc. Oameni care fac fapte bune.

Această carte se datorează oamenilor care m-au ajutat, care m-au susţinut în toate felurile. Fără ei n-aș fi putut alerga, n-aș fi putut visa, n-aș fi ajuns să fac parte din acel ceva care contează enorm în viaţa fiecăruia dintre noi și fără de care n-am putea trăi firesc și normal, o comunitate de fapte și idei, de sprijin și ajutor reciproc, de fapte bune și exemple pozitive. Tot ceea ce am scris e real și a trecut prin mintea și inima a câţiva oameni apropiaţi în frunte cu Alin. Dacă nu erau ei cartea nu exista. Eu nici măcar n-am avut curajul să mă gândesc că pot scrie ceva vreodată, darămite să scriu despre mine și bucata mea de viaţă, despre Tibi cel care a fost și despre Tibi cel care este acum. Există o mare diferenţă între acei doi Tibi Ușeriu.

Nu am deloc pretenţia că am scris literatură, nici pe departe. Eu sunt doar un om de pe Bârgaie cu liceul neterminat care plantează păduri și aleargă pe munţi.”