Carte: Oameni si munti - autor Nicolae Dimache

Carte: Oameni si munti - autor Nicolae Dimache

   „Oameni și munți” este titlul noii cărți semnate de Nicolae C. Dimache, apărută  în Colecția Verde a editurii România pitorească. O veritabilă carte-eveniment în peisajul „literaturi montane”, medicul Puiu Dimache – cum îi spun cei apropiați -, fiind unul dintre cei mai importanți alpiniști români, și nu numai în rândul celor de astăzi. A emigrat în Italia în 1969, unde s-a specializat în endocrinologie la Pavia. În „Oameni și munți” cititorii se întâlnesc nu doar cu frecvente și interesante referiri la comportamentul corpului uman în condițiile marilor altitudini, ci și rafinate comentarii privind antropologia, istoria, credințele, practicile, muzica ori filozofiile țărilor pe care le străbate, ale comunităților pe care le descoperă. Curios în orice clipă și la fiecare pas, sensibil, cu o fire de certă vocație enciclopedistă, Puiu Dimache face parte din stirpea rară a scriitorilor care rezonează profund cu „duhul muntelui”, cum ar spune Bucura Dumbravă. Vede și simte tot în sus și în jos, la dreapta și la stânga, face conexiuni, te ia cu el și, pe nesimțite, îi devii părtaș, captiv în urcușurile pline de risc și, poate, de neprevăzut. Mai tot timpul într-un peisaj arid, alb, cumplit de rece, nu de puține ori, Puiu Dimache conturează provocatoare simfonii ale efortului uman, încălzite de reverberațiile unei culturi subtile, ale artei în cele mai felurite expresii. „Oameni și munți”, ca și celelalte apariții anterioare ce poartă semnătura medicului și alpinistului român care trăiește, din anul 2006, la Roma – „O privire dincolo de orizont” și „Vulcani, fluvii sacre și zei de piatră – Călătorie în India și sud-estul asiatic” – îți stârnește plăcute ecouri ce te poartă spre un Calistrat Hogaș (vă amintiți, desigur, de „eu cred că pădurile au suflet”), de Bucura Dumbravă ori de Nestor Urechia, ca să ne oprim la câteva repere românești din domeniu.

   Palmaresul escaladelor și turelor de schi-alpinism ale lui Puiu Dimache sunt de-a dreptul uluitoare. Ne este imposibil să înșiruim lista lor. Să spunem doar că nu lipsesc itinerariile pe care le-a parcurs în Alpi – a escaladat aproape toate vârfurile de 4.000 de metri -, Zermatt, Oberland Bernez, dar și Gurja Himal (Nepal), Broad Peak, până la 7.800 m (Karakorum-Pakistan), Huascaran, 6.768 m (Peru), Cho Oyu (China) ori Hielo Continental Patagonico. Capitolul dedicat primei expediții românești în Himalaya, din anul 1985, aduce multe lămuriri privind controversele pe care le-a iscat acea încercare cu rezultate ambigue… Puiu Dimache este și un remarcabil portretist și este suficient să amintim, în această privință, rândurile dedicate, bunăoară, Tainei Duțescu-Coliban. Ca să nu mai spunem că istoria alpinismului românesc, prin capitolele „Începuturi” și „Ascensiuni în Carpați”, primește repere dintre cele mai consistente.

    Dincolo de tot și de toate, mai are ceva cu totul special această carte; între coperțile ei apar alte trei semnături de prestigiu: Mihai Pupeza (prefața), Emil Coliban (postfața) și Dinu Mititeanu (referent). Scrie Mihai Pupeza: „Muntele nu este pentru Puiu scopul sau obiectivul unor simple „cuceriri”, ci modul de autocunoaștere și de percepere a naturii prin propriile trăiri, de contopire cu Universul”. Cât se poate de exact. O realitate pe care o confirmă Puiu Dimache însuși, în finalul cărții: „… Muntele m-a făcut să visez, să-mi conserv candoarea și prospețimea copilăriei ca în basmele cu „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, stimulându-mi totdeauna curiozitatea, extazul în fața naturii și bucuria de a trăi intens”. Un rug aprins, o veritabilă profesiune de credință…

Matei BROD